Enciclopedia plantelor medicinale spontane din Romania - Mihaela Temelie

  Exista un numar mare de carti referitoare la plantele medicinale spontane. Pentru ca un nou volum de acest gen sa-si croiasca drum, trebuie sa prezinte aspecte si informatii noi, sa ofere abordarii inedite si exact acest lucru isi propune si lucrarea de fata.  Volumul Enciclopedia plantelor medicinale spontane din Romania, autor biolog Mihaela Temelie, aparuta la Editura Rovimed Publishers, Bacau, 2006, cuprinde 831 de pagini si prezinta plantele utilizate in scopuri terapeutice in Romania, fie de medicina traditionala, fie de cea culta, care vegeteaza in flora spontana a tarii noastre. In foile sale, cartea contine 328 de imagini cu plantele medicinale descrise si 328 de harti cu reprezentarea arealului acestora in parte.  Aceasta carte prin intreaga sa prezentare, se adreseaza in egala masura specialistilor (biologi, medici, farmacisti), dar si publicului larg, oferind informatii noi, bogate si diverse legate de plantele cu importanta terapeutica.  Lucrarea incepe cu o prezentare succinta a istoriei utilizarii plantelor medicinale din flora spontana si importantei lor in viata omului, care face obiectul primului capitol "Introducere".  Capitolul al doilea "Notiuni generale despre plante medicinale" contine 3 parti. In primul subcapitol "Principii active" se prezinta principalele clase de principii active, ca substante tamaduitoare pentru organismul uman. Astfel, se face cunoscuta importanta relatiei: structura chimica - actiune farmacodinamica. De asemenea, se indica metodele sau procedeele de identificare, recoltare, uscare si conservare ale plantelor medicinale in subcapitolul "Din farmacia verde in farmacia casei". Pentru ca efectul curativ sa fie cat mai intens, perioada de timp cea mai potrivita pentru recoltarea unei plante medicinale este de mare importanta. De cele mai multe ori trebuie sa se cunoasca si momentul din zi, in care urmeaza sa se faca recoltarea.  De asemenea, pentru obtinerea unor produse de buna calitate, se aplica anumite tehnici de recoltare. Un loc aparte in aceasta parte a capitolului il are prezentarea speciala a precautiei fata de plantele medicinale toxice. (In incheierea lucrarii se gaseste si un "Index de plante medicinale toxice - denumiri stiintifice si populare") A treia fractiune "Forme farmaceutice sub care se administreaza plantele medicinale" incheie capitolul cu cateva reguli generale de preparare a produselor din plante medicinale, si prezentarea modurilor de prelucrare, preparare casnica a drogurilor (organele uscate ale plantelor medicinale). Pentru ca plantele medicinale sa fie accesibile celor ce le folosesc, s-a recurs la forme de utilizare a lor in conditii casnice, fara nici un fel de dificultate. Facand un inventar al " farmaciei casei ", s-a amintit, printre altele, si de masurarea prin cantarire a drogurilor. Cantarul reprezinta in acest sens instrumentul de exactitate.  Grosso modo, se poate, insa, recurge si la unele aprecieri cu totul aproximative (de exemplu: o lingura rasa de drog maruntit are aproximativ 5 g, o lingurita de drog sfaramat are 3 g). Utilizarea corecta si la timp a plantelor cu importanta terapeutica sunt conditii nepretuite pentru prevenirea, ameliorarea si vindecarea multor afectiuni.  Al treilea capitol, care este si cel mai vast, cuprinde "Plantele medicinale spontane". In aceasta parte a volumului sunt descrise 328 de plante cu importanta terapeutica. Fiecare specie de planta medicinala se legitimeaza cu denumirea populara si stiintifica, urmata de incadrarea in familie, ecologia si raspandirea in tara cu mentionarea arealului pe harta Romaniei. In continuare se prezinta succint descrierea botanica pentru recunoasterea plantei (cu caracterele specifice ei - aceasta pentru a preveni confuzia cu alte plante asemanatoare la prima vedere). Algoritmul de descriere a plantei continua cu organul (organele) utilizat(e) si cu denumirea stiintifica a drogului, apoi recoltarea, uscarea [la plantele medicinale cele mai des folosite, recoltarea si uscarea este insotita de prezentarea caracteristicilor (culoare, gust, miros) a produsului obtinut, pentru a putea fi utilizat cu maximum de randament]. Monografia plantei se completeaza cu compozitia chimica din punct de vedere ale virtutilor terapeutice - principii active - (aceasta pentru a face cunoscuta si importanta relatiei: structura chimica - actiune farmacodinamica a plantei medicinale respective), precum si, unde este cazul, toxicologia plantei urmata de acordarea primului ajutor in cazul unor intoxicatii accidentale cu acea planta toxica. Apoi se fac cunoscute recomandarile fitoterapeutice si modul de administrare al plantelor medicinale, atat in uz intern, cat si in cel extern. La produsele la care este cazul se mentioneaza si utilizarea lor in cosmetica. Monografia fiecarei plante medicinale se incheie cu un tabel care sintetizeaza datele cele mai importante despre aceasta: denumirea stiintifica si populara, alte denumiri populare ale plantei, actiunea farmacologica, orga...