Dumnezeul meu. Despre incredere dragoste si viata duhovniceasca - Serghie Baranov

Sunt foarte multi oameni care traiesc fara Dumnezeu. Au fost oameni muncitori familisti cumsecade au dus o viata linistita si buna. Atat. Nimic mai mult. Aceasta-i limita mai sus de care omul nu poate sa urce prin propriile puteri. Domnul ne cheama mai sus. Omului i s a dat o alta menire. El trebuie sa traiasca aceasta viata si sa treaca in vesnicie intr o alta viata plina de bucurie. Pacatul nostru de capatai este egoismul cautarea de a ne satisface pe noi insine de a ne desfata pe seama celorlalti chiar si pe seama relatiei cu oamenii cei mai apropiati si dragi. Egoismul a devenit nebunia noastra alienarea noastra suferinta noastra suprema. De aceea suntem atat de nefericiti desi suntem creati pentru fericire ajungand chiar sa ne simtim dezamagiti de viata sa ne imbolnavim si intr un final sa murim. Omul nu are in sine vesnicia si de aceea cand se desprinde de la izvorul acesteia Dumnezeu incepe sa moara sa se imbolnaveasca si sa sufere. Iata de ce pana in ziua de astazi pacatul nostru fundamental este egoismul. El este la antipodul iubirii e opusul ei. Iubirea se sacrifica intotdeauna de dragul celui iubit iar egoistul isi sacrifica persoanele iubite de dragul propriei persoane. Haideti sa mergem sa L vedem pe Dumnezeu Atat de mult ne o dorim Am obosit sa L privesc pe Dumnezeu ca pe o idee si imi doresc sa ma lipesc de pieptul Lui ca Persoana sa mi fie aproape nu doar ca o persoana din fata ta ci asa cum descrie Sfantul Simeon Noul Teolog starea de indumnezeire Atunci cand vine lumina El inceteaza sa mai fie un obiect din fata ta. El iti patrunde toata fiinta pana la adancuri tu devii acea lumina.