Dreptul concurentei in Uniunea Europeana - Ioan Lazar

Problematica dreptului european al concurentei este abordata pe parcursul a opt parti in acest volum, in care sunt analizate notiunile relevante in materie, politica UE in domeniul concurentei, conceptul dreptului european al concurentei si domeniile principale de reglementare abordate de acesta: intelegerile anticoncurentiale, abuzul de pozitie dominanta, ajutoarele de stat, operatiunile de concentrare economica intre intreprinderi si intreprinderile publice. Prima parte, intitulata Notiuni relevante in dreptul UE a concurentei, isi propune clarificarea conceptelor considerate a fi fundamentale in aplicarea Dreptului european al concurentei. Acesta, asemeni altor ramuri ale dreptului, dispune de o terminologie specializata, intelesul unei serii de notiuni (i. e. intreprindere, consumator, clientela, piata comuna, piata interna, piata unica, piata relevanta, piata produsului, piata geografica, concurenta economica) avand o conotatie aparte fata de intelesul pe care il au in limbajul cotidian sau in cadrul altor ramuri de drept. In dezvoltarea semnificatiei specifice a conceptelor amintite mai sus, jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene a jucat un rol extrem important. Odata cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, cunoasterea si folosirea corecta a terminologiei specifice Dreptului concurentei dobandeste alte valente. Realizarea unei culturi juridice si judiciare comune – obiectiv declarat al legiuitorului european – nu poate fi atinsa fara corelarea conceptelor folosite in legislatia UE si in legislatia nationala, in ideea dezvoltarii unei unitati terminologice fara de care aplicarea pe plan national a reglementarilor elaborate la nivelul Uniunii ar fi imposibila. Acesta este si motivul pentru care in cadrul cooperarii judiciare in Uniunea Europeana se pune un accent deosebit pe promovarea formarii lingvistice a magistratilor. Totodata, tinand cont de caracterul interdisciplinar al acestei materii, intalnim inevitabil notiuni care au legatura cu fenomene de natura economica, cum ar fi prin excelenta cea a concurentei, cu variatele ei forme de manifestare. Partea a doua este dedicata prezentarii Politicii UE in domeniul concurentei. Aceasta reprezinta un element esential in contextul garantarii functionarii pietei interne, fapt ce implica un cadru normativ complex al carui aplicare este in masura sa ofere garantiile unei concurente nedistorsionate in jocul concurentei economice care are loc intre intreprinderi. O concurenta bazata pe merite contribuie la stimularea economiei in general, intreprinderile fiind astfel interesate sa investeasca in inovare pentru a putea oferi tuturor consumatorilor bunuri si servicii imbunatatite calitativ, la preturi mai mici. Concurenta la nivelul UE ajuta la cresterea competitivitatii intreprinderilor europene in afara UE, intr-un context al unei concurente mondiale tot mai solicitante. Politica de concurenta a UE se concentreaza pe lupta impotriva intelegerilor anticoncurentiale intre intreprinderile care activeaza pe piata interna a UE, prevenirea abuzului de putere de piata de catre intreprinderile dominante in orice sector sau stat membru, controlul ajutoarelor de stat acordate in favoarea sectoarelor si intreprinderilor care risca sa denatureze concurenta, analiza concentrarilor economice propuse etc. In acest context, am analizat evolutia politicii Uniunii Europene in domeniul concurentei, institutiile implicate in elaborarea si aplicarea acestor politici: Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeana, Curtea de Justitie a Uniunii Europene, Banca Centrala Europeana, Curtea de Conturi, Comitetul Economic si Social, autoritatile nationale din domeniul concurentei, instantele nationale si Reteaua Europeana de Concurenta. Partea a treia a lucrarii abordeaza tematica Dreptului european al concurentei. Plecand de la premisa ca, in prezent, majoritatea statelor din lume dispun de legislatie nationala in domeniul concurentei, dreptul concurentei constituie, evident, o ramura distincta de drept, formata din totalitatea reglementarilor adoptate de catre autoritatile statale in vederea prevenirii si sanctionarii comportamentelor de afaceri care distorsioneaza concurenta. Cea de a patra parte a volumului analizeaza cel mai important domeniu de interventie al politicii UE din domeniul concurentei: intelegerile anticoncurentiale. Dupa cum sugereaza chiar denumirea, intelegerile anticoncurentiale sunt acorduri intre intreprinderi avand ca scop limitarea concurentei intre competitorii participanti la intelegere. Intreprinderile care, prin intermediul intelegerilor, controleaza preturile sau isi impart pietele incearca sa elimine presiunea concurentiala care le obliga sa inoveze sa isi innoiasca produsele si sa le imbunatateasca calitatea, corelativ cu mentinerea unui nivel mai scazut al preturilor. Daca presiunea concurentiala este inlaturata, consumatorii europeni ajung sa plateasca un pret mai ridicat pentru produs...