Din lumea celor care nu cuvanta - Emil Garleanu, editura Hoffman

Printre prozatorii de la inceputul veacului Garleanu facea figura onorabila avand incotestabil inzestrare. Calinescu socotea ca proza lui Garleanu e un ecou sintetic din Sadoveanu Bratescu-Voinesti si Bassarabescu. Avea poate numai partial dreptate. Pentru ca acelasi material uman al sufletelor marginite reductia vietii sufletesti dupa definitia lui Calinescu il intalnim in proza tuturor acestor scriitori fara ca Garleanu sa le fie tributar colegilor. E acelasi univers al micului romantism cu proze duioase patetice si chiar pioase. Batranii e populat cu asemenea personaje de mici boieri scapatati care-si contempla sineturile sau hainele bogate de odinioara cu preocupari marunte si inchistati in ighemonicon. Prozatorul ii deplange condamnand implicit si dezagregarea unei lumi mandre odata si ridicarea celei noi avida neintelegatoare nerespectuoasa fata de traditii. I-a lipsit insa scriitorului capacitatea de a surprinde psihologia din adanc a personajelor sale totul aproape reducandu-se la anecdotic comportament si habitudine. De abia in Nucul lui Odobac puterea plasticizarii e mai bine reliefata bucatile din acest volum mai ales nuvela care ii da titlul semnaland un moment de varf in proza sa sociala. Si desi i-a pizmuit lui Sadoveanu autoritatea literara castigata inca in 1904 Garleanu nu i se putea evident asemui. A ramas din opera sa care nu a apucat poate sa se rotunjeasca datorita prematurei disparitii un volum care continua sa incante. E desigur Din lumea celor care nu cuvanta alcatuit dupa modelul lui Jules Renard din Histoires naturelles din mici portrete monografice ale unor vieti gandacelul gaza carabusul furnica gaita motanul scatiul calul etc. Duiosia prozatorului se manifesta de asta data benefic cartea citindu-se si azi nu numai de catre cei mici cu delicii.