Din lumea celor care nu cuvanta - Emil Garleanu

Este o adevarata placere sa intalnesti astazi in literatura noastra prinse cu atata iscusinta clipe din lumea celor care nu cuvanta mici tragedii banale pentru trecator dar de toata frumusetea pentru artist. Vulturul dlui Garleanu cu zborul sau maret cu tragica-i cadere si cu ghearele infipte in ochii nevinovatului caprior este un poem intreg. Frunza d-sale cea dezvoltata sub ochii nostri in raze de soare si in picuri de ploaie ca sa dea adapost unei pasari si sa fie doborata de aripa aceleiasi este o tragedie duioasa. Jertfirea caprioarei pentru a salva viata iedului din mana vanatorului te misca. Caderea Martei in prapastie si felul cum se apleaca manunchiurile inalte ale cimbrului salbatic peste trupul ei zdrobit este o icoana de mester. Lirismul cel fin si cadrul bogat al naturii precum si contrastul cel mare dintre armonia din natura si aceste tragedii de o clipa ridica si mai mult valoarea acestor bucati. Iar o nota simpatica este faptul ca nici intr-una din bucatile acestea de altfel simbolice autorul nu tradeaza vreo intentie de a instrui de a obtine vreo morala ci se restrange la partea pur artistica. Ilarie CHENDI