Din istoria romanilor. Episcopul Ioan Inocentiu Klein 1728-1751 - Augustin Bunea

Posteritatea omului pe care Nicolae Iorga il considera cel dintai roman in sensul modern al cuvantului a fost vreme de un secol si jumatate una nu tocmai recunoscatoare. Primul roman care a cutezat sa sparga boicotul tacerii din jurul Secundei Leopoldine a fost Inochentie Micu Klein preferat ca episcop al romanilor uniti din Transilvania de imparatul Carol VI desi era inca student la Tirnavia in 1729. Inochentie a cunoscut continutul legiuirii leopoldine din 1701 inainte de a deveni episcop unit de Fagaras. Dovada este faptul ca indata dupa inscaunarea la Blaj a declansat seria rasunatoarelor sale actiuni pentru recunoasterea si aplicarea ei in viata politica si sociala a romanilor cu revelatia dureroasa ca romanii au pierdut peste trei decenii de istorie prin aceasta escamotare. Nu se cunosc inca resorturile de profunzime care l au impins pe Inochentie in valvataia luptei politice unde aparent nu avea sorti de izbanda. Cert este ca impulsul i a marcat nu numai intreaga viata ci mai ales imaginea in posteritate cu toate ca acest om inzestrat cu o energie exorbitanta si cu o vointa de nezdruncinat n a fost doar un impatimit al politicii ci si a indeplinit in mod stralucit misiunea de ierarh si slujitor al bisericii sale pe toate planurile sacerdotal pastoral administrativ si cultural. Este intemeietorul nu doar al Blajului ca resedinta a confesiunii romane unite cu Roma si al catedralei cu cel mai impozant iconostas rasaritean din tara ci si al structurilor institutionale care trebuiau sa anime noul centru de iradiere spirituala.