Diabolicele - Jules-Amedee Barbey dAurevilly

Traducere din limba franceza si note de Irina Badescu La data aparitiei in 1874 celebrul volum continand sase povestiri despre fapte violente sau vindicative comise de femei i-a adus autorului un proces pentru ultraj la adresa moralei publice. D Aurevilly dandy post-romantic cu condei extrem de ascutit declara in prima prefata a acestei opere ca n-a inventat nimic. Sufletul omenesc este tratat aici fara condescendenta iar cele sase autopsii pe care autorul le ofera dezvaluie o scriitura flamboaianta si un simt pronuntat pentru mister. Barbey d Aurevilly a atras patimas privirile... Evocand pasiunea pentru a o infrange cantand plangand si strigand in toiul furtunii implantat ca Aiax intr-o stanca stearpa si parand a-i spune intruna adversarului sau fiinta omeneasca trasnet sau zeu sau materie Rapeste-ma sau te rapesc el nu putea in niciun caz sa aiba succes la un public burghez amortit ai carui ochi sunt inchisi in fata oricarui miracol al exceptiei. Charles Baudelaire Barbey d Aurevilly natura paradoxala aristocrat cu nostalgii revolutionare si revoltat tanjind dupa ordinea monarhiei catolic fervent dar ispitit de tenebrele infernului timid delicat si deopotriva de un orgoliu satanic. Adriana Babeti Secretul este prezent in mai toate nivelurile povestirilor lui Barbey semnalandu-se ca o constanta a organizarii epice. Motivul secretului de pilda in erotismul mut al Albertinei din Perdeaua stacojie in relatiile ambigue dintre contesa du Tremblay si cartoforul scotian in Dedesubtul cartilor unei partide de vist in iubirea tainuita dintre Serlon de Savigny si servitoarea sotiei sale in Fericirea intru crima in strania procreatie a copilului fetitei indragostite de Don Juan este multiplicat printr-un joc ingenios de optici conjugate a autorului a naratorului a diferitelor personaje care i se substituie pe rand in sfarsit a cititorului insusi. Irina Badescu