Denumiri metaforice ale partilor corpului omenesc in romana populara - Cosmin Caprioara

Inca din cele mai vechi timpuri oamenii au cautat asemanari intre elementele universului lor inconjurator si au incarcat semantic unitatile lexicale ale unui limbaj putin evoluat. Pe masura ce societatea umana s-a dezvoltat limbajul a devenit la randul sau mai complex imbogatindu se inclusiv ca inventar. Chiar in noile conditii polisemia a ramas sa joace un rol important iar acest lucru s-a reflectat si in domeniul numelor de parti ale corpului. De pilda apropierea de forma dintre cosor secere coasa cange pe de o parte si maxilar pe de alta parte a facut ca lat. cl. falx -cis prezent in latina dunareana si sub forma de declinarea I falca sa capete pe langa sensul de unealta agricola si pe cel anatomic care ulterior a devenit sensul de baza al rom. falce falca. La fel asemanarea testei cu un vas de lut gol a facut ca lat. testa sa le denumeasca in varianta populara pe amandoua iar limbile romanice au transformat metafora in sens denotativ cf. it. prov. cat. testa fr. t te cap rom. teasta sp. testa craniu ptg. testa frunte . din Introducere