Cum se scrie istoria literara - Ion Simut

De unde vine si incotro se indreapta istoria literara Dinspre istorie ar fi un raspuns dinspre critica literara ar raspunde altii cei mai multi. Pledoaria mea nu e o noutate. Ba ar putea fi inteleasa ca o intoarcere la originile istoriei literare la locuri prin care a mai ratacit si la experiente pe care le-a mai incercat. Acest nou expansionism al istoriei literare sau dorinta de ersificare au mai fost duse pana in pragul declansarii unei crize de identitate. Reactia de restrangere a campului sau de aplicatie la evolutia interna a literaturii adica la o istorie estetica a venit firesc dupa aventurile anterioare dar i-a adus alt risc acela de ingustare a orizontului. La noi istoria literara a fost prea multa vreme numai estetica mentinuta sub obedienta calinesciana si de aceea exista pornirea fireasca de eliberare si expansiune. Nu e mai fireasca racordarea istoriei literare la Istorie nu la critica literara Inseamna sa o mutam dintr-o vasalitate in alta Intrebarea merita sa fie pusa si sa aiba un raspuns. De aceea m-am conectat la reflectiile istoricului francez Paul Veyne din cartea sa Cum se scrie istoria aparuta in 1971 la Paris si in 1999 la Bucuresti. Am prelungit sau am translat gandurile de acolo aici in Cum se scrie istoria literara tot fara semnul intrebarii adica intr-un sens analitic nu prescriptiv sau tehnic. Ion Simut In cate feluri se poate scrie istoria literara Cum isi schimba ea subiectele strategiile aliantele evaluarile Sunt intrebari la care merita sa reflectam. Confruntarile dintre istoria estetica si istoria culturala politica sau ideologica se multiplica in istoriile literaturii romane de la primele incercari pana la cele mai recente sinteze de la Iustin Popfiu la Mihai Iovanel cu marile experiente exemplificate de G. Calinescu si Nicolae Manolescu. Ion Simut