Cronos autodevorandu-se Vol. 1 Aburul halucinogen al cernelii - Dumitru Popescu

Dintr-o trasatura de condei viata lejera de auditori de cursuri si clienti ai bibliotecilor cozeuri ironici si bine distantati de societate trotteuri si cronicari ai strazii s-a schimbat cu o suta optzeci de grade. Legitimatia studenteasca a aparut deodata minora si aproape inutila inlocuita chiar de a doua zi cu una scortoasa purtand antetul revistei fotografie si stampila oficiala de ziarist. Identitatea publica a capatat alta dimensiune neacoperita inca fireste de valoarea intrinseca a prestatiei dar imediat convertibila in autoritate. Tot de a doua zi in practica zilnica s-a instalat un nou reflex lectura presei. Nu rasfoirea distrata a gazetei de catre functionarul public inainte de a-si scoate mapele pe masa de lucru nici incomoda lectura a titlurilor de catre calatorul din tramvai sau piguleala curioasa a faptului ers pe bancile din parcuri ci efortul avizat de a te tine la curent cu evenimentul urmarirea directiilor de orientare in sfera profesionala si nu in ultimul rand competenta apreciere critica a productiei de pe tot esichierul bransei. Din momentul intrarii in arena am dispus fiecare de cate o masa de birou pe care am exersat la inceput elementare gesturi profesionale iar apoi am imortalizat pe rand poza ganditorului a inspiratului a expeditivului a sententiosului sau a torturatului de idei inca nediscernabile. Biroul acela a devenit timp de zeci de ani un fel de cochilie a melcului e drept n-am carat-o in spate mai degraba am fost carat de ea dar in acest desen viata s-a circumscris ca intr-un cerc magic consumandu-se zi si noapte in galopul frenetic al cailor de curse cu nimic altceva in fata decat linia de sosire. Dumitru Popescu Aburul halucinogen al cernelii