Cot la cot cu duhurile - Liudmyla Diadcenko

vorbeste-mi toamna cu ploaie marunta sau cu frunze care mangaie balti si picioare de porumbel auzim acum mai mult ne-amintim ce-am invatat sa cantarim de doua ori inainte sa alegem celorlalti intotdeauna le-a fost mai bine mai usor mai limpede in care dintre emisfere sa traiasca sa gateasca orezul sa-i certe pe vecini sa stea tacuti precum soarecele in fata unei pisici grase care-apare de undeva intr-o toamna in care pavajul este ca pernele intr-o noapte mandra care din pacate nu te va-mpiedica sa vezi ferestrele ca pe niste carti deschise cu pagini galbene pe care nimeni nu le citeste