Coborarea in cetate - Simona Antonescu

Precum in Ultima cruciada in care figura tutelara a lui Iancu de Hunedoara este retrasa in planul mitului si in Coborarea in cetate se intampla la fel cu cea a lui Mihai Viteazul. Valahul e personajul mentinut nu cu putin efort auctorial in ipostaza contemplarii lasand in prim-plan ca personaje principale junii din Scheii Brasovului. Nu este romanul lui Mihai Viteazul precum cel anterior se aratase a fi al Chiajnei ci romanul Brasovului in care mai mult ca niciodata se remarca rafinamentul scriitural si documentarea ireprosabila iar camera diegetica proiectata pe suma de personaje interpretand cumva o partitura a istoriei altcumva o partitura a umanitatii si bunului-simt arata si cum se lasa ele strunite de bagheta auctoriala. Coborarea in cetate devine mai mult de atat romanul Brasovului prin excelenta. Ramane doar ca Brasovul sa-si deschida portile primirii acasa a acestui roman cum se vor deschide cu siguranta in mod simbolic si calauzitor si celelalte pe care a intrat candva Mihai Viteazul. Adrian Lesenciuc In timp ce majoritatea prozatorilor romani contemporani prefera sa abordeze provocarile unui prezent adeseori mult prea familiar Simona Antonescu resusciteaza aproape de una singura romanul istoric autohton. O carte este printre altele un refugiu din realitatea imediata un mod de a trai in pielea altcuiva poate intr-un alt loc intr-un alt timp. 1600 se arata a fi un an bun de explorat. Dupa exceptionalele romane Hanul lui Manuc si Chiajna din Casa Musatinilor Coborarea in cetate imi da inca un prilej sa sustin ca Simona Antonescu merita succesul unor celebre creatoare de fictiuni istorice ca Philippa Gregory sau Tracy Chevalier. George Cornila