Chipurile omului - Marius Marian Solea

Marius Marian a trecut printr-o criza a interioritatii marcata de un soi de patos sarcastic si ironic. A suportat cu un stoicism sincretic textualismul mitologia derizoriului a epurat fantezismul alegoric si livresc de orice anecdota filosofica de orice sobrietate erudita de orice seductie a himerelor. Dimpotriva harul poetic si-a continuat aventura existentiala intr-un ritm aproape trepidant tradus intr-un discurs continuu doar aparent uniform caci demersul a deliberat auto ironic inca inradacinat in poetizarea lumii ca o totalitate ce-si asteapta renasterea etica estetica politica sociala economica filosofica inclusiv scripturala si centrata ca la A. E. Baconsky pe meditatia asupra principiului unificator al existentei care ramane in orice epoca dragostea Intre inceput si sfarsit s-ar putea ca numai dragostea sa insemne ceva Arcuirea luminii peste vaz Acesta insa isi vede periclitata perenitatea cand componenta negativa propensiunea spre negativism ii devoaleaza poetului partea hada a realitatii. Ion Popescu-Bradiceni