Catehismul ortodox - Sfantul Filaret Mitropolitul Moscovei

Catehismul ortodox - Sfantul Filaret Mitropolitul Moscovei      Traducere din limba rusa de Gheorghita Ciocioi      Catehismul ortodox al Sfantului Mitropolit Filaret al Moscovei (1782-1867) este considerat cea mai clara expunere a credintei ortodoxe din ultimii 200 de ani. Marturie in acest sens sunt cele peste 120 de editii pe care le-a cunoscut in limba rusa din 1823 incoace, la care se adauga numeroase alte editii in diverse limbi.    Sfantul Ierarh Filaret (Drozdov) a fost cea mai impunatoare personalitate a teologiei ruse din secolul al XIX-lea. Intr-o scrisoare adresata Sinodului rus de catre Patriarhul de Constantinopol, in 1867, Mitropolitul Filaret este numit „un stalp, o lumina si un dascal al intregii ortodoxii”. Rector al Academiei Teologice din Sankt-Petersburg, profesor de greaca si ebraica, el a fost implicat in traducerea si raspandirea Bibliei in limba rusa – pana la acea data aceasta circuland numai in limba slavona. Stralucita incununare a acestor eforturi misionare, Catehismul Sfantului Filaret a reprezentat si reprezinta in continuare pentru milioane de ortodocsi din toata lumea o temelie sigura pentru cunoasterea adevarurilor mantuitoare ale credintei.      Cuprins:  Notiuni introductive  Despre Descoperirea dumnezeiasca  Despre Sfanta Traditie si despre Sfanta Scriptura  Despre Sfanta Scriptura  Alcatuirea Catehismului  Catehismul crestinesc  Partea intai. Despre credinta  Partea a doua. Despre nadejde  Partea a treia. Despre dragoste  Incheiere. Intrebuintarea invataturii despre credinta si evlavie    Fragment din carte:   DESPRE DRAGOSTE  Despre unirea dintre credinta si dragoste  Care trebuie sa fie lucrarea si rodul adevaratei credinte in Hristos?  Dragostea si, in legatura cu ea, faptele bune.  „Caci in Hristos Iisus”, spune Sfantul Apostol Pavel, „nici taierea imprejur nu poate ceva, nici netaierea imprejur, ci credinta care este lucratoare prin iubire” (Galateni 5, 6).  Nu-i de ajuns pentru crestini numai credinta, fara dragoste si fapte bune?  Nu este e de ajuns. Deoarece credinta fara dragoste si fapte bune este nelucratoare si moarta si, de aceea, nu ne poate conduce la viata vesnica: „... cine nu iubeste pe fratele sau ramane in moarte” (I Ioan 3, 14). „Ce folos, fratii mei, daca zice cineva ca are credinta, iar fapte nu are? Oare credinta poate sa-l mantuiasca?... Caci precum trupul fara de suflet mort este, astfel si credinta fara de fapte, moarta este” (Iacov 2, 14, 26).  Nu se poate, pe de alta parte, sa ne mantuie dragostea si faptele bune, fara credinta?  Nu se poate ca omul, neavand credinta in Dumnezeu, sa-L iubeasca pe El cu adevarat. De aceea, omul vatamat de pacat nu poate sa faca cu adevarat fapte bune, daca nu primeste prin credinta in Iisus Hristos, puterea cea duhovniceasca sau harul lui Dumnezeu: „Fara credinta, dar, nu este cu putinta sa fim placuti lui Dumnezeu, caci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este si ca se face rasplatitor celor care Il cauta” (Evrei 11, 6). „Caci toti cati sunt din faptele Legii sub blestem sunt, caci scris este: «blestemat este oricine nu staruie intru toate cele scrise in cartea Legii, ca sa le faca» (Galateni 3, 10). „Caci noi asteptam in Duh nadejdea dreptatii din credinta” (Galateni 5, 5). „Caci in har sunteti mantuiti, prin credinta, si aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; nu din fapte, ca sa nu se laude nimeni” (Efeseni 2, 8, 9).  Ce trebuie crezut despre acea dragoste care nu este insotita de fapte bune?  Acea dragoste nu este adevarata. Deoarece adevarata dragoste arata, fireste, faptele sale bune.  Mantuitorul Iisus Hristos spune: „Cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acela este care Ma iubeste; daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu” (Ioan 14, 21, 23).  Sfantul Apostol Ioan scrie: „Caci dragostea de Dumnezeu aceasta este: sa pazim poruncile Lui”. (I Ioan 5, 3) „Sa nu iubim cu vorba, numai din gura, ci cu fapta si cu adevarul” (I Ioan 3, 18).  Despre Legea lui Dumnezeu si despre porunci  Care este modul de a recunoaste si deosebi faptele bune de cele rele?  Legea launtrica a lui Dumnezeu ori constiinta marturisitoare si legea exterioara a lui Dumnezeu ori poruncile lui Dumnezeu.  Sfanta Scriptura vorbeste despre legea launtrica?  Sfantul Apostol Pavel vorbeste despre neamuri: „Ceea ce arata fapta legii scrisa in inimile lor, prin marturia constiintei lor si prin judecatile lor, care ii invinovatesc sau ii si apara” (Romani 2, 15).  Daca oamenii au legea launtrica, atunci de ce li s-a mai dat si legea exterioara?  Li s-a dat lor pentru ca oamenii, neascultand de legea launtrica si ducand o viata trupeasca si pacatoasa, au inabusit in ei insisi glasul legii duhovnicesti. De aceea a si fost nevoie sa le-o aduca lor aminte printr-un mijloc din afara, cu ajutorul poruncilor: „Deci ce este Legea? Ea a fost adaugata pentru calcarile de lege...” (Galateni 3, 19).  Cand si in ce chip le-a dat Dumnezeu oamenilor legea din a...