Cartea lui Adam si a Evei

Cartea lui Adam si a Evei este o lucrare crestina necanonica din secolul al VI-lea care a lasat numeroase amprente asupra crestinismului. Cartea este o calatorie hipnotizanta prin taramurile sfinte ale primului barbat si ale primei femei. Aceasta saga captivanta incepe cu expulzarea primilor oameni din Gradina Edenului si te invita sa deslusesti secretele originii noastre, explorand intrebari profunde care rasuna pe coridoarele timpului. In timp ce primul cuplu se lupta cu urmarile triste ale expulzarii lor, Satana tese planuri intunecate de inselaciune si pericol. In salbaticia aspra, unde fiecare pas este plin de pericole, Adam si Eva se trezesc prinsi in capcana uneltirilor adversarului lor ceresc. Povestea imbina elemente de aliante, inovatii si consecinte intr-un tablou captivant al mitologiei, dezvaluind lumii noastre aspecte inedite despre primele zile ale umanitatii. In Cartea a sasea a Constitutiilor Apostolice*, gasim o cenzura severa a anumitor lucrari timpurii, printre care se numara βιβλία απόκρυφα Μωσέως καί Ένώχ, και Άδαμ, Ήσαίου τε και Δαβίδ κ. τ. λ. „Cartile apocrife ale lui Moise, Enoh, Adam, precum si cele ale lui Isaia si David” etc. Aceste lucrari, insa, nu merita tot ceea ce apostolii sunt facuti sa spuna despre ele. „Cartea lui Moise”, apocrifa, la care se face aluzie, este probabil λεπτη Γενεσις sau „Geneza mai mica”, cunoscuta ca existand din vechime in limba greaca, sub acest nume, dar si sub cel de Ἀποκάλυψις M. sau τα Ιουβηλαια „Apocalipsa lui Moise” sau „Cartea Jubileelor”, citata de Sf. Epifanie†, Geo. Syncellus‡, Geo. Cedrenus§ si altii. Dintre aceste trei titluri, τα Ιουβηλαια a ramas putin inteleasa, pana cand doctorul Dillmann a publicat, in 1859, editia etiopiana din Kufale sau „Liber Jubilaeorum”; numita astfel de el pentru ca, de‑a lungul cartii, despre care se spune ca i‑a fost revelata lui Moise de catre „Ingerul Fetei” sau Mihail – impartirea perioadelor de timp se face prin jubilee de patruzeci si noua, cincizeci de ani. Kufale este adesea citat in notele la aceasta carte. Cat priveste Cartea lui Enoh, ea era cunoscuta doar prin intermediul unui citat din S. Jude, v. 14, 15; iar dupa el, din trimiterile la ea ale lui Sf. Hilarius, Sf. Clement al Alexandrei, Origene, Geo. Syncellus si altii – pana cand a fost descoperita in Abisinia de Bruce, care a adus de acolo in Europa mai multe copii etiopiene ale ei; una dintre ele se afla acum in Biblioteca Bodleiana. Aceasta a fost publicata si tradusa si de Arhiepiscopul Lawrence, in 1838. O editie ulterioara si mai precisa a fost publicata de doctorul Dillmann la Leipzig, in 1851, din mai multe manuscrise aduse din Abisinia de pe vremea lui Bruce; si a fost tradusa de mai multe ori in ultimii ani. Este extrem de interesanta, ca lucrare a datei probabile a elaborarii sale – nu cu mult inainte sau dupa venirea lui Hristos. Ea este adesea citata in paginile urmatoare. Cat priveste „Cartea lui Adam”, mentionata in pasajul de mai sus din Constitutiile Apostolice, daca nu este Sidra l’Adam, numita si „Cartea lui Adam” a mandeenilor, poate fi Βιος Αδαμ, „Viata lui Adam”, la care face trimitere Geo. Syncellus*, ca fiind distincta de λεπτη Γενεσις. Se spune ca ar exista si in siriaca, si in araba, in Biblioteca Vaticanului; iar „Vita Adae et Evae” a fost elaborat mai tarziu din Αποκαλυψις Αδαμ si din alte documente in latina, de doctorul W. Meyer, de la Academia din München, si publicat acolo in 1879. In cele din urma, prin „Cartea lui Isaia”, apocrifa, se intelege probabil „Ridicarea la cer”, cunoscuta doar in etiopiana si publicata in etiopiana si in engleza de Arhiepiscopul Lawrence, la Oxford, in 1819. Dateaza, probabil, din primele zile ale Bisericii si este mentionata de Origene si de Sf. Epifanie* ca fiind το άναβατικον Ησαιου. Se face trimitere, printre altele, la martiriul lui Isaia, care a fost taiat cu fierastraul din ordinul lui Manase. Interesanta lucrare de fata are insa putine lucruri in comun cu acele texte apocrife; printre care nu are dreptul sa se inscrie. Desi toate sunt aparent de origine evreiasca, acest „conflict al lui Adam” este in intregime o lucrare crestina si de o data ulterioara acelor scrieri. Este probabil opera unui egiptean pios si ortodox din secolul al V‑lea sau al VI‑lea, care ii spune povestea sau povestile – unele dintre ele se gasesc si in Talmud si de aici in Coran si in alte locuri – asa cum erau ele crezute pe atunci, adaugand ici si colo destul de mult de la sine. Cu toate acestea, totul este povestit in stilul simplu – pentru gustul occidental, poate copilaresc – al scriitorilor orientali piosi din acele vremuri. Credinta devotata a autorului strabate intreaga sa naratiune; el pare dispus si gata sa creada mult mai mult decat sa se indoiasca; sa ia informatiile de bune, si nu sa puna la indoiala adevarul acestora. Obiectul sau este, asadar, de a face legatura intre primul Adam si venirea celui de‑al doilea, Hristos; cinci mii cinci sute de ani* dupa c...