Cartea alba - Ramtha (Editie Hardcover)

Aceasta carte se bazeaza pe Dialogurile lui Ramtha, o serie de inregistrari pe banda magnetica si pe compact disc a prelegerilor si invataturilor oferite de Ramtha. Ramtha a ales-o pe americanca JZ Knight ca fiind singurul channel pentru transmiterea mesajului sau. Singura limba pe care o foloseste pentru a-si transmite invataturile e limba engleza. Stilul discursului sau este unic si extrem de neobisnuit, fiind adesea inteles gresit ca fiind arhaic sau ciudat. Ramtha a explicat ca alegerea cuvintelor, modificarea acestora, constructia frazei si aranjarea verbelor si substantivelor, intreruperile si pauzele in mijlocul frazei, sunt toate intentionate, pentru a atinge multiplele niveluri de acceptare si interpretare prezente la un public compus din oameni cu provenienta culturala si sociala diferita. Cuprins: Mesaj important cu privire la traducere... 7 Cuvant inainte de JZ Knight... 11 Capitolul unu Introducere... 21 Capitolul doi Eu sunt Ramtha... 27 Capitolul trei Pe cand erati oamenii mei... 49 Capitolul patru Dumnezeu Este... 59 Capitolul cinci Iata-l pe Dumnezeu... 75 Capitolul sase Viata dupa viata... 89 Capitolul sapte Moarte sau ascensiune... 111 Capitolul opt Creatie si evolutie... 123 Capitolul noua Mai presus decat ingerii... 141 Capitolul zece Dumnezeul identificabil... 151 Capitolul unsprezece Darul iubirii... 157 Capitolul doisprezece Adevarul si numai adevarul... 165 Capitolul treisprezece Iubeste, si fa ce vrei sa faci... 183 Capitolul paisprezece Bucuria, cea mai grandioasa stare de A Fi... 201 Capitolul cincisprezece Divinitatea uitata... 213 Capitolul saisprezece Reincarnarea... 231 Capitolul saptesprezece Stiinta cunoasterii... 245 Capitolul optsprezece Mintea inchisa... 261 Capitolul nouasprezece Deschiderea mintii... 271 Capitolul douazeci Virtutea experientei... 293 Capitolul douazecisiunu intr-o buna dimineata... 309 Epilog Semnificatia unica a invataturilor lui Ramtha... 317 Glosar... 329 Bibliografie... 353 Lista surselor... 356 Fragment: ... data aceasta nu s-a intamplat in timp ce contemplam vantul, ci in timp ce eram intr-un somn odihnitor. Adusesem slava Sursei, soarelui, vietii, prafului de sofran, lunii, stelelor, mirosului dulce de iasomie. Le-am adus slava tuturor. Si cand mi-am inchis pleoapele, eram din nou in rai, ca vantul. Odata ce mi-am perfectionat abilitatea de a-mi parasi corpul, mi-a luat ceva timp sa-mi dau seama cum sa merg in diverse locuri. Apoi s-a intamplat ca, intr-o zi, unul dintre oamenii mei se afla intr-o situatie periculoasa. Cazuse de pe cal, cu piciorul inca prins in scarita. In momentul in care gandul meu s-a indreptat spre el, am si fost langa el si i-am eliberat calcaiul. Am stat deasupra lui si i-am urat sa se faca bine, insa el a crezut ca eram un vis. Timp de ani de zile, am calatorit in gand spre alte taramuri si alte entitati. Am vizitat civilizatii la nasterea viitorului lor si vieti inca nevazute. Am invatat sa calatoresc in cateva clipe, pentru ca am invatat ca, oriunde se afla gandul, acolo se afla si entitatea. Si cum am mai cucerit eu dupa aceea? Eram un inamic de temut pentru ca stiam ce gandeste dusmanul; si astfel i-am intrecut pe toti. Nu am mai asediat regate; le-am lasat sa se asedieze singure. Incet, incet, dupa multi ani - in timp ce gandul de a deveni idealul meu a devenit forta vietii insesi din celulele corpului meu - sufletul meu a schimbat treptat programarea din fiecare structura celulara pentru a creste viteza de vibratie din interior, atat de puternica imi era dorinta. Cu cat deveneam mai impacat cu viata, cu atat acea emotie se desavarsea in intregul meu corp fizic, pana cand am devenit din ce in ce mai usor. Oamenii se uitau la mine si spuneau: "Vai, stapanul nostru are o stralucire." Si asa era, pentru ca trupul meu vibra la o viteza mai mare, mergand de la viteza materiei pana la viteza luminii. Asta era ceea ce emana o stralucire din fiinta mea. In timp, corpul meu a devenit din ce in ce mai subtil in lumina lunii. Apoi, intr-o noapte, am inceput sa fiu acolo unde era luna. Nu am mai calatorit doar in gand. Mi-am crescut vibratia corpului la cea a luminii si mi-am luat intreg trupul cu mine. Eram vesel si voios pentru ca ceea ce facusem eu era fara precedent. Cu toate astea, m-am intors, dar doar ca sa vad daca o pot face din nou. Si am facut-o, din nou si din nou, de saizeci si trei de ori, inainte de ascensiunea mea finala. A devenit ceva firesc, asa cum este respiratia pentru voi. Cand am devenit vantul, am inteles cat de limitat fusesem si cat de libere erau elementele. Cand am devenit vantul, am devenit o putere nevazuta care nu are nicio forma, care este lumina pulsatorie, indivizibila. Astfel, ma puteam misca liber prin vai, depresiuni si defileuri, prin munti, oceane si roci, si nimeni nu ma putea vedea. Si, precum vantul, aveam puterea sa transform frunzele din smarald in argintiu, sa misc copacii de neclintit, sa intru in plamanii unui bebelus, in gura unui indragostit si inapoi in nori, pentru a le da un