Când familia devine închisoare - Anne-Laure Buffet

Nimeni nu stie prin ce treci caci abuzul pe care il induri nu lasa rani vizibile. Ca victima a violentei psihologice ajungi sa fii convins ca esti un nimeni. Te simti epuizat neinteles coplesit de frica rusine si indoieli mai ales ca trairile iti sunt negate. Anne-Laure Buffet ofera victimelor care se confrunta zilnic cu o realitate de neconceput si greu de identificat posibilitatea de a isi face auzite vocile femei barbati si copii deopotriva . Expunand procesele psihice care te mentin in negare si vinovatie iti ofera cheile pentru a-ti construi identitatea si propriul drum in viata. Iata mai jos marturia uneia dintre victime care rezuma perfect ce inseamna sa razbesti Mama este asa cum este. E trist Am invatat multe langa ea. Am invatat sa nu fiu ca ea sa nu o iau drept model. Este mama nu o sfanta nu o printesa. E imperfecta si a gresit fata de mine. Ma iubeste Nu stiu. Am crezut candva ca da si am crezut si ca nu. Acum nu mai conteaza. Ma uit in oglinda ma privesc si imi spun Meriti Las-o sa fie asa cum este. Restul tine de trecutul meu de povestea mea. Doare. Toti ne-am dori sa fim copii de regi. Eu sunt copil din toate si din nimic putin din strada putin din rasul bonei care m-a iubit putin din mama care isi dorea o prietena putin din tata care iubeste doar jucariile. Sunt eu si asta este deja mult. Ceea ce simt pentru ei nu stiu daca se numeste iertare dar stiu ca nu ma mai torturez incercand sa inteleg. Cred ca asta se numeste a trai.