Boala si moartea lui Eminescu - Nicolae Georgescu

Cand am dat sa plec intrara cativa tineri trei in uniformele lor de elevi ai Scoalei de Infanterie. Se apropiara de catafalc si intr-o concentrare pioasa se aplecara peste el si rostira incet mai mult in soapta un cuvant un nume Veronica . Infanteristii imi facura impresia ca aveau sa se achite de o datorie imperioasa ce nu putea suferi nicio amanare si ca trebuia onorata punctual orice s-ar fi intamplat in aceeasi zi cu orice sacrificiu. Aceasta era doara dorinta expresa a nefericitului poet de a spune acest nume pe inchisele-i pleoape Si eu as vrea ca unul venind de mine-aproape Sa-mi spuie al tau nume pe-nchisele-mi pleoape . Si baietii s-au tinut de cuvant... Inmormantarea s-a facut abia in ziua de 17 iunie intr-o sambata pe la orele 4 dupa amiaza din cauza marei si sufocantei arsite ce se lasase asupra orasului. Cheltuielile le-a suportat Ministerul Instructiunii Publice dupa staruinta fostului secretar general Profesorul Stefan C. Mihailescu bun prieten si mare admirator al defunctului. Lume multa intelectuala literati ziaristi advocati medici artisti dramatici pictori sculptori si studenti. Venise si Lascar Catargiu care ca barbat politic se simtea obligat sa-i aduca prin prezenta sa un pios omagiu aceluia care cu un osebit talent a sustinut ca prim redactor al ziarului Timpul ideea conservatoare. A depus si coroane atat in numele sau personal cat si din partea partidului. Mihail Canianu Adevarul 16 iunie 1933 p. 3