Aventurile eroilor mei. Povesti intelepte pentru copii nazdravani - Lorena Anastasiu

Inca din copilarie adoram sa scriu. Aveam un carnetel cu ornamente florale pe care il purtam peste tot cu mine. Natura si transformarile ei din fiecare anotimp erau o sursa inepuizabila de inspiratie pentru imaginatia mea de copil. Inlantuirea fulgilor de nea devenea o poveste fiecare picatura de ploaie era un personaj care isi spunea povestea nori cu forme bizare alergau pe cer spre Regatul norilor padurea de la marginea oraselului de munte unde am copilarit capata dimensiuni fantastice in care copacii vorbeau si intrau in tot felul de aventuri nemaipomenite Vedeam pur si simplu o lume magica pe care mi-as fi dorit sa o vada cu totii si atunci am inceput sa o zugravesc in cuvinte. Mai tarziu am inceput sa fac compuneri sa scriu eseuri sa public articole in reviste de cultura. Timpul a trecut iar pasiunea mea pentru literatura a ramas vie si constanta. La fel si pentru lumea fantastica a povestilor. Dar toate la timpul lor. Perioada pandemiei a fost pentru mine un prilej de regasire de sine de explorare a celor mai adanci camarute ale sufletului si ale mintii de revelare a celor mai profunde sentimente si stari. Retragandu-ma la poalele muntilor Retezat impreuna cu familia intr-un peisaj mirific cu muntii pe care ii vedeam dimineata de pe fereastra si padurea seculara de brazi in spatele casei intr-o seara geroasa de ianuarie s-a intamplat miracolul Astfel acel ceva care fusese in asteptare de multi ani si dospise acolo in camarile sufletului iesea la lumina si devenea Poveste. In timp ce ma plimbam prin padure impreuna cu cei doi copii Patricia care are acum noua ani si Damian sase ani devenise aproape un ritual sa le spun cate o poveste. Iar ei insistau mereu - Mami mami spune-ne o poveste - A fost odata ca niciodata un imparat... - Nu nu pe aceasta O stim - In casuta de la marginea padurii de brazi locuia impreuna cu parintii si fratiorul ei o fetita isteata si tare jucausa. Parul ei era ca un manunchi de spice coapte iar ochii ii puteai usor confunda cu doua albastrele. - Daaa Aceasta aceasta strigau ei entuziasmati. In fiecare zi imi cereau sa le spun cate o poveste noua in care personaje erau chiar ei si cateii nostri iar intamplarile de peste zi se transformau in calatorii in lumi fantastice de unde ne intorceam fericiti cu cate o lectie educativa si de suflet insusita. Uneori cream povestea pe loc in timpul plimbarilor prin padure sau in timp ce faceam diverse activitati. Patricia si Damian isi depasisera rolul de copii obisnuiti acum erau personaje de poveste si se comportau ca atare Uneori improvizau si imi dadeau cele mai originale idei. - Lorena Anastasiu Ilustratii color de Bogdan Gargarita Radu Prusan.