Armata Romana in Razboiul de Intregire. Campaniile din anii 1916 si 1917 - Sorin Liviu Damean, Al...

File de o istorie ilustrata la 100 de ani de la Marele Razboi si Marea Unire. Imagini inedite, imagini colorizate, chipuri si scene transmise peste secol, vad astazi lumina tiparului. Este povestea Armatei romane, a oamenilor politici, a regilor, reginelor si a unui popor care a dat totul, o Romanie Mare. In cei patru ani de confruntare armata, s-au adoptat decizii politice si militare gresite, pripite sau neinspirate, adoptate sub presiunea opiniei publice sau la sugestia aliatilor, care au alternat cu cele foarte bune, in care existau factori de risc, demonstrandu-se curajul unor lideri de a merge pana la capat pentru indeplinirea scopului politic si militar pentru care tara si armata fusesera angajate in razboi. In cei patru ani de lupta si jertfa, au iesit in evidenta aspectele pozitive si negative ale razboiului in cadrul unei aliante cu mari puteri, factorii de risc temporari, dar si avantajele care decurg dintr-o asemenea situatie, atunci cand efortul s-a concentrat pe obiective precise, de interes general. Au fost patru ani in care romanii din teritoriile aflate sub dominatie straina, inca de la inceputul razboiului (cazul celor din Transilvania si Bucovina), ori in faza finala a acestuia (romanii din Basarabia), s-au implicat sub diferite forme in sprijinul Armatei romane, s-au constituit in structuri militare proprii si au participat la apararea Marii Uniri decise la Chisinau, Cernauti si Alba Iulia.   NTRODUCERE Parcurgem o perioada in care marcarea centenarului unor evenimente istorice cu rezonanta europeana si nationala, legate nemijlocit de prima conflagratie mondiala a secolului al XX-lea, readuce in atentie momente importante care au schimbat geopolitica europeana, concretizata prin disparitia imperiilor tarist si austro-ungar, aparitia unor noi state pe harta continentului si realizarea unitatii nationale de catre altele. Fiecare dintre statele angajate direct sau indirect in evenimentele politice si militare din perioada Primului Razboi Mondial au o anumita perceptie asupra cauzelor care au generat conflagratia si, mai ales, in privinta consecintelor pe termen scurt, mediu si lung. De aici si momentele alese pentru comemorare, relevante pentru unii, nesemnificative pentru altii, care genereaza abordari in care subiectivitatea isi gaseste un loc uneori firesc, alteori, destul de des, cu exagerari pana la ridicol, care pot duce la dispute, diferende si chiar contradictii ce depasesc firescul si normalitatea. Unele dintre state, aflate in postura invinsilor si a „nedreptatitilor”, marcheaza doar evenimentele dureroase pentru ele, acuzand invingatorii de toate esecurile lor, evidentiind efectele, trecand cu usurinta peste prezentarea si analiza cauzelor care le-au generat. Dupa ce, la Consiliul de Coroana din 21 iulie/3 august 1914, s-a decis „luarea tuturor masurilor pentru apararea fruntariilor”, in septembrie 1914, a fost semnat Acordul Sazonov-Diamandy, prin care Romaniei i se recunostea atat integritatea teritoriala in frontierele de atunci, cat si dreptul de a alipi teritoriile din monarhia Austro-Ungara locuite de romani. In privinta Bucovinei, s-a prevazut ca principiul majoritatii populatiei va sta la baza delimitarii teritoriului anexat. Partea romana se obliga sa pastreze o neutralitate binevoitoare fata de Rusia, astfel ca, din pozitia de stat neutru, Romania a avut posibilitatea sa desfasoare o diversitate de actiuni politice si diplomatice in scopul intrarii in razboi alaturi de statele Antantei, cu un scop bine definit, realizarea idealului nostru national, adica intregirea neamului. Dupa aproape doi ani de negocieri cu reprezentantii politici si militari ai statelor Antantei, desfasurate la Bucuresti, Londra, Paris, Petrograd si Roma, la 4/17 august 1916, au fost semnate conventiile politice si militare prin care erau stabilite angajamentele si responsabilitatile partilor in legatura cu angajarea Romaniei in razboiul mondial. Intrarea in conflagratie s-a realizat in contextul in care angajamentele politice puteau fi indeplinite, dar existau mari ingrijorari in privinta respectarii clauzelor militare convenite, in conditiile in care la Bucuresti se constientiza ca Armata romana era dependenta de primirea materialului militar din statele aliate pentru ducerea unui razboi de durata. Insusi prim-ministrul Romaniei, desi stapan pe situatie, victorios in actiunea sa politica interna si internationala, nu excludea un posibil esec militar, dar evidentiind conditiile in care angajase tara in razboi: „In viata natiunilor sunt afirmari de drepturi care se socotesc mai mult decat izbanzi trecatoare si sunt gesturi de abdicare, de dezertare morala, care compromit viitorul lor pentru veacuri de-a randul. Intr-o atari situatie este azi romanismul, de aceea chiar de ar fi sa fim batuti, faptul ca patru dintre cele mai mari puteri ale lumii au recunoscut temeinicia revendicarilor noastre nationale si au consfintit printr-un act solemn hotarele etnice ale romanilor de pest...