Antreprenoriat, competitie si razboi economic - Daniel Stefan

Antreprenoriat, competitie si razboi economic - Daniel Stefan    Problematica privind antreprenoriatul, competitia si razboiul economic este vasta si de certa actualitate. Ea figureaza ca element distinct in dezbaterile scolilor economice anglo-saxone, in Franta, Brazilia, F. rusa, China etc. Mai ales la inceputul secolului XXI, cand se constata transformari marcante in economia mondiala, antreprenoriatul s-a extins, iar competitia si razboiul economic au luat amploare. Fara doar si poate, la aceasta situatie au contribuit si procese precum mondializarea si regionalizarea.  Se apreciaza ca „antreprenoriatul este o sursa de inovare si schimbare si ca atare stimuleaza cresterea productivitatii si a competitivitatii economice.   Antreprenoriatul este strans legat de cunostinte si flexibilitate, doi factori care au castigat o noua semnificatie ca sursa a competitivitatii intr-o economie mondiala din ce in ce mai globalizata. Odata cu schimbarile tehnologice si cu intensificarea concurentei mondiale aduse de globalizare si de liberalizarea economica, ipoteza ca incurajarea spiritului antreprenorial reprezinta incurajarea competitivitatii unei tari, azi pare mai valabil decat oricand.  Este surprinzator faptul ca actuala discutie dezbate importanta antreprenoriatului in special in tarile dezvoltate si faptul ca problema modului de stimulare a spiritului antreprenorial pare sa fie o preocupare primordiala a factorilor de decizie din tarile OCDE.  Ca un element cheie in asigurarea competitivitatii tarilor dezvoltate, spiritul antreprenorial este chiar mai important pentru tarile in curs de dezvoltare care incearca sa atinga competitivitatea pe pietele internationale”.  Pe plan international, se considera ca antreprenoriatul reprezinta „capacitatea si vointa manifestata a indivizilor, pe cont propriu, in echipe din interiorul si din afara organizatiilor existente, de a percepe si de a crea noi oportunitati economice (produse noi, noi metode de productie, noi scheme de organizare si noi combinatii produs-piata) si de a introduce ideile lor pe piata, in ciuda incertitudinii si a altor obstacole, prin luarea deciziilor cu privire la amplasarea, forma si utilizarea resurselor si institutiilor”.  Insusi J. Schumpeter considera ca „firma antreprenorului inovativ se vor dezvolta prin dublul proces de a lua din cota de piata a furnizorilor existenti si de a spori cererea generala pentru produsele oferite pe piata (prin extinderea limitelor activitatii economice). In viziunea sa, ciclurile de afaceri sunt un rezultat al inovarii care rezida in generarea unei idei noi si implementarea acesteia intr-un produs, proces sau serviciu nou, care sa conduca la cresterea dinamica a economiei nationale, la cresterea ocuparii fortei de munca si crearii de profit pentru intreprinderile inovatoare”[1].  Economiile in dezvoltare respecta modelele standard, prin acumulare de capital uman si fizic si cresterea gradului se specializare. O schimbare calitativa are loc in economiile industriale avansate. In cazul lor, cresterea economica este determinata de avansul tehnologic si de cunostintele acumulate prin eforturile de cercetare-dezvoltare ale firmelor. Exista un model Schmitz care ii favorizeaza pe antreprenorii imitativi. Acest antreprenoriat imita activitatile existente si le pun in practica, astfel creand cunostinte printr-un proces de invatare prin punerea in aplicare.  In anii din urma s-au remarcat analizele de la Global Entrepreneurship Monitor (GEM). GEM este un program de cercetare lansat in 1999 ce ofera evaluari anuale despre nivelul national al spiritului antreprenorial. GEM subliniaza ca nivelul national al activitatii antreprenoriale are o asociere statistica semnificativa cu nivelul cresterii economice. Nu exista tari cu nivele ridicate ale spiritului antreprenorial si nivele scazute de crestere economica.  Se apreciaza ca tranzitia spre o economie antreprenoriala (de la una gestionata) a avut loc intre anii 1970-1990. Atunci in industrie s-a ajuns ca „principala ponderea a activitatii economice sa treaca de la marile intreprinderi catre entitati mai mici, in special catre intreprinderile mici si mijlocii”. S-a extins si subcontractarea (outsourcing). Concomitent, prin flexibilitate si cunoastere - ridicate la rangul de factori de productie in contextul unor schimbari tehnologice – s-a raspuns globalizarii si intensificarii concurentei.  Motivele si actiunile antreprenoriale sunt marcate de factorii culturali si institutionali, de mediul de afaceri si de conditiile macroeconomice. Start-up sau inovatiile sunt „vehicule” de progres. „Suma activitatilor antreprenoriale” reprezinta un mozaic de experimente concurentiale, de idei noi, de initiative etc. Aceste activitati se concretizeaza intr-o selectie a celor mai competitive firme. Succesul intreprinderilor mari stimuleaza profiturile firmelor mici si mijlocii. IMM-urile ajung astfel avantaje competitive ale marilor companii.  O importanta deosebita are ma...