Ahile sau Despre forma absoluta a prieteniei. Ariel sau Despre forma pura a libertatii - Petru Cretia

Prefata de Gabriel Liiceanu Putea simti orice si putea gandi orice. Stia tot citise tot. In greaca latina engleza franceza italiana. Cand scria despre contingenta despre libertate sau despre etic gandea ca un profesionist desi nu-i frecventase in mod sistematic pe filozofi. Si totusi candva pesemne intr-o alta viata ii citise si pe ei. Cand scria despre Homer Platon Dante Shakespeare sau Eminescu despre cei mari pe care ii iubea se muta cu toata fiinta lui in universul lor. Toata viata s-a pregatit pentru intalnirea cu ei. E foarte greu sa fii in aceeasi masura stiutor si scriitor. E foarte greu cand ai ajuns sa te afunzi in jungla unui domeniu sa mai poti iesi din ea si sa poti vorbi convenabil despre lucrurile pe care le-ai intalnit. Rareori am vazut minti care dupa ce s-au supus celor mai teribile cazne filologice au mai putut ingreunate de uriasa colectie de date sa-si ia zborul si sa-si pastreze stralucirea expresiei. Singurele exemple care-mi vin in minte in afara de Nietzsche sunt Huizinga Heinrich Zimmer Auerbach poate Erwin Rhode. Ca mare elenist ce era Petru Cretia a patruns si a locuit lunga vreme in catacombele unui timp mort si ale unei limbi moarte. Cati filologi mai ies vii din aceasta lume a umbrelor Si cati mai ales le mai pot invia pentru noi GABRIEL LIICEANU