Abatorul fericirii - Paul Chetreanu-Don

Se nasc cadavrele din carnea putrezita a mizeriei emotionale In ABATOR se taie fericirea in bucati de plumb depresogene Preadamitii isi pierd in animale ultima farama de credinta Iar in epifania nocturna a vietii creaturile isi urla moartea-n chin. Se atarna in carlige ruginite nemurirea ultimei cine de taina Unde sangele se bea din pocalul abisal al finitudinii eterne Hranind infernul presupus al vietii cu carnea vesteda din vid. In farfurii se gusta dulce avorturi din comoara constiintei Se gusta oamenii intre ei taind din sufletele zeilor apusi Bucati din frageda necrofilie unde saliva se scurgea in conflagratii Si ambrozia de fiere isi scalda intelepciunea in nihilismul soptit Iar in constructul fiintei se gangrena un carnivor lihnit de moarte. Prin minte mai atarna doar cadavre incoltite de pofta muribunda Ce umple demonii launtrici in faze neuitate ale crimelor pasionale Sufletul lasat in sanatoriu se umple si el doar de-o boala necurabila Si in inima se naste ura infinita din abisul defect al maternitatii. Nastem doar fiii morti ai propriei goliciuni transpusa in nulitate Pierduti in umbra vietii ne ofilim creatia avortata in cosciug Ca niste lesuri transcendente prelinse intr-un altar sub flacari Iar fericirea absorbita in ABATOR vomeaza fierea omului modern.