Scorpionul si fecioara - Alexandru Jurcan

M-am dus la casa de la tara, sauit de agitatia orasului, sa-mi incarc bateriile, cum se spune frecvent. De fapt, e casa copilariei. Dupa moartea parintilor mi-am propus ferm sanu o instrainez, sanu o vand. Satul e izolat de lume, iar posibilul pret de vanzare ar fi fost derizoriu.        Cum ajung, aerisesc. Mirosul de var umed nu-mi displace, insa inlatur panzele de paianjen. A mai ramas pe ulitadoar casa mea si –vizavi –casa lui Gusti, vandutasi revandutaunor diverse persoane de la oras. E februarie, dar gerurile legendare nu apar. Putinazapadapateazaoblic copacii descarnati. Un usor miros de putreziciune staruie in aerul bland. (Povestirea Uneori e mai bine sa nu privesti inapoi)